Dependent de arta
Inchide 

Înregistrare cont nou

Prenumele este obligatoriu!
Numele este obligatoriu!
Prenumele este invalid!
Numele este invalid!
Adresa de email este invalidă!
Adresa de email este obligatorie!
Numărul de telefon este obligatoriu!
Adresa de email este deja înregistrată!
Parola este obligatorie!
Introduceți o parolă validă!
Introduceți minim 6 caractere!
Introduceți maxim 16 caractere!
Parolele nu sunt identice!
Vă rugăm să acceptați Regulamentul de Licitare!
Eroare de autentificare. Email-ul sau parola nu sunt corecte!
Margine de pădure

Margine de pădure

[1899-1901]

Ştefan Luchian

1868, Ştefăneşti - 1916, Bucureşti
ulei pe pânză, 42 × 62 cm, semnat stânga jos, cu brun, "Luchian"
Starea de conservare: pentru informații tehnice, contactați ruxandra.dumitru@artmark.ro

Status: Disponibil

24.500 €
Proveniență:
colecția istorică Alexandru Bogdan-Pitești;
până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici;
1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al României;
din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu-Popovici.
Informații documentare:
Opera a participat la expoziția retrospectivă "Ștefan Luchian", Muzeul de Artă al R.P.R., București, 1957, catalog de Theodor Enescu, prefață de Radu Bogdan și este menționat la cat. 25, pag. 26, sub titlul "La marginea pădurii". Opera este inventariată și reprodusă în "Ștefan Luchian. Pictură, pastel, acuarelă, desen", catalog critic de Theodor Enescu, prefață de Andrei Pleșu, Editura Institutul Cultural Român, București, 2007 la cat. PI 75, pag. 95.
 

Colorist admirabil și interpret realistic al naturii contemplată în călătoriile sale de vară de prin țară, Luchian realizează de-a lungul operei sale o suită admirabilă de peisaje. În pastel cel mai adesea, pe care îl mânuia cu o impresionantă virtuozitate sau în ulei, peisajele sale sunt adevărate viziuni asupra naturii, căreia artistului îi adăuga totdeauna și simțirea sa. Mărturiile sale asupra naturii o exprimă deseori, destăinuindu-și modalitatea de a lucra în sensul naturii, pe care nu o copie, nici o imită, ci lucrează în propriul ei fel, firesc și sincer. Astfel, opera sa, legată de real, îl înfățișează pe Luchian ca pe un înțelegător al concretului, căruia îi atribuie coloritul său însuflețit, devenit principiul picturii sale. Observate pe viu, peisajele sale sunt reflexii ale naturii pe care o face să retrăiască sub penelul său ingenios de culori. Subiectele sale, adesea pădurea, iarba câmpului, zona Brebu- atât de contemplată de artist, mănăstirea, vatra, turnul, drumurile de țară, casele, fântâna cu cumpănă, toate își regăsesc valorile și sensurile. O importantă parte a operei sale va fi strânsă încă de timpuriu în colecția unuia dintre importanții sprijinitori ai artei moderne, Alexandru Bogdan-Pitești, care nu era doar un admirator al artei, ci și un promotor al noii mișcări artistice moderne, manifestată la începutul secolului XX, în momente de mare efervescență. Admirator concomitent al literaturii simboliste, al poeziei și al muzicii wagneriene, Alexandru Bogdan-Pitești păstrează o admirație profundă pentru artă și pentru artiști. Printre cei mai îndrăgiți va rămâne Ștefan Luchian, pe care îl cunoaște la puțin timp după sosirea sa la București și cu care se întâlnea adesea serile, la cafeneaua Fialkovsky, unde erau nelipsiți, până spre 1900, când boala lui Luchian îl va opri în a mai fi o prezență constantă. Prietenia celor doi va continua însă, Bogdan-Pitești vizitându-l adesea pe artist și apreciindu-i munca pe care nu înceta să o desfășoare. În câțiva ani colecționarul ajungea să strângă un mic tezaur cu lucrări de-ale artistului, reunită în anul 1916 în interioarele casei sale din București, creând adesea oaspeților sentimentul pășirii într-un mic muzeu. Adesea, colecționarul își împrumuta operele colecționate expozițiilor colective, susținute la Salonul Oficial, la Tinerimea Artistică sau în cadrul expozițiilor retrospective de artă românească, promovând astfel artiștii și postum, cum era cazul lui Ștefan Luchian, care își încheia activitatea de artist atât de prematur. O expoziție importantă va fi Expoziția retrospectivă de artă românească din 1918 unde vor figura lucrări reprezentative ale pictorului Luchian, precum : Țigancă, Portret de copil, Portretul pictorului, Interior, Peisaj, La spălat, Flori, Mere precum și lucrări ale artiștilor Abcar Baltazar, Theodor Pallady sau Camil Ressu. Nu doar expozițiile vor fi prilej de promovare a artiștilor ci și publicațiile din periodicele vremii, în care figurau reproduceri ale lucrărilor din colecția sa, pe care le făcea în cadrul periodicelor Flacăra și Seara, cel mai adesea remarcându-se operele pictorului Luchian. Colecția cu lucrări ce au aparținut pictorului Luchian, valorizată de-a lungul anilor de către Bogdan-Pitești este lăsată prin testament în anul 1917 Ministerului Instrucțiunii Publice spre a fi prezentată într-un muzeu, menționându-se la inventar un număr de 72 de lucrări, dintre care 28 de uleiuri și pasteluri, restul desene sau creioane colorate, precum și bastonul și flautul artistului, achiziționate de colecționar după moartea acestuia, din dorința de a păstra ceva intim ce a aparținut pictorului său îndrăgit. Astfel, o expoziție ce va reuni opera pictorului va fi Expoziția retrospectivă "Ștefan Luchian" din anul 1957, de la Muzeul de Artă al RPR, când printre lucrările expuse figura și peisajul Margine de pădure, menționat și reprodus mai târziu, în scrierile istoricului și criticului de artă Theodor Enescu. (G.M.)

Bibliografie

Oprea Petre, Colecționarul mecena Alexandru Bogdan-Pitești, Ed. Maiko, București, 1999.
Lassaigne, Jaques, Ștefan Luchian, traducere de Theodor Enescu, Ed. Meridiane, București, 1994.

Acest site folosește cookies. Navigând în continuare vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor. Citiți mai multe aici.
x