Dependent de arta
Inchide 

Înregistrare cont nou

Prenumele este obligatoriu!
Numele este obligatoriu!
Prenumele este invalid!
Numele este invalid!
Adresa de email este invalidă!
Adresa de email este obligatorie!
Numărul de telefon este obligatoriu!
Adresa de email este deja înregistrată!
Parola este obligatorie!
Introduceți o parolă validă!
Introduceți minim 6 caractere!
Introduceți maxim 16 caractere!
Parolele nu sunt identice!
Vă rugăm să acceptați Regulamentul de Licitare!
Eroare de autentificare. Email-ul sau parola nu sunt corecte!

“L-a văzut de câteva ori pe Lenin”

Licitaţia de Primăvară, inclusiv o colecție repatriată din Cehia și o colecție retrocedată de Muzeul Național de Artă al României. 27 martie 2019, ora 19.30. Radisson Blu Hotel Bucharest

1947. Românii își aruncau banii pe străzi. Pentru o pereche de pantofi dădeai la propriu un sac de bani, preţul unei pâini era de 165 de mii de lei, iar un dolar costa șase milioane de lei.

În locul figurilor patriarhale de ţărani, pe bancnote apar eroii clasei muncitoare și imagini ale “victoriei” industrializării.

Țara se reinventează și se “bucură” de naționalizare, cu varianta agricolă numită cooperativizare. Intelectualii sunt trimiși la  muncă silnică, iar orașele și instituțiile se populează cu oameni de încredere. “Omul nou” își ia rolul în serios.

1957. Moare Stalin. Maurer are acum prilejul întocmirii și punerii în practică a planurilor de emancipare economică de sub tutela Uniunii Sovietice. Îi reușește atât de bine încât pe la mijlocul anilor '50 traiul era mai greu. Grijile tinerilor din acei ani erau grijile unei generații obișnuite cu lipsa. “De ce se vinde pâinea pe cartelă într-o țară agricolă?” era una dintre întrebările pe care mișcarea studențească anticomunistă din 1956 o adresa regimului de pe atunci.

Dar planul cincinal mergea mai departe, la fel și contrabanda cu alimentele de bază, la fel și arestările de rigoare.

“Contrabandiști”, lucrarea realizată în 1956 de George Catargi, este probabil unul dintre motivele pentru care artistul a ajuns pușcăriaș la Jilava.

În „Jurnalul fericirii”, Nicolae Steinhardt și-l amintea astfel: “George Catargi e un om interesant, umblat și vioi. Greu bolnav de inimă, îi place să deseneze, să stea de vorbă și nu se eschivează de la îndatoririle privind curățenia în cameră. A cunoscut vremuri bogate-n întâmplări și-și iubește arta. E născut la Reni, unde, înainte de 1914, burghezia și boierimea locală duceau o viață sibaritică: viață de club, voiajuri în Occident, posibilitatea de a circula într-un imperiu care de la Prut la Vladivostock măsura peste 13.000 de km, haine și rufe cumpărate (de nu și călcate, ca ale lui Alexandru Marghiloman) numai de la Londra. A studiat artele frumoase la Odessa și Petersburg. A fost ofițer în armata sovietică. L-a văzut de câteva ori pe Lenin.”

Opera “Contrabandiști”, mărturie a unor vremi nu doar pictate, ci și îndurate de George Catargi, este prezentă în Licitația Artmark din 27 martie.

Acest site folosește cookies. Navigând în continuare vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor. Citiți mai multe aici.
x